Articol aparut in Cotidianul, editia din 18 septembrie 2008
Autor: Ionut Dulamita

Deşi se aşteaptă ca Internetul să aibă un rol important la alegerile din toamnă, graţie exploziei numărului de utilizatori de Internet români, unii specialişti spun că publicul online nu iese la vot şi că politicienii nu sunt pregătiţi pentru web 2.0.

 

La alegerile din 2004, internauţii puteau să ghideze un ardei până în Consiliul General al Primăriei sau să ia la ţintă chipul prezidenţial pe site-ul basescu.ro. Cel ce avea să devină preşedinte îi întâmpina pe limbajul lor: "Dragi «internauţi», am fost în cursă, dar nu m-am lăsat prins. Şi nu m-au virusat! Ba, mai mult, am câştigat. Datorită vouă". Site-ul n-a strâns însă foarte mulţi vizitatori. Totodată, la electoralele din 2004 s-au observat iniţiative mărunte de interacţionare a politicului cu publicul de pe Internet, explică pentru Cotidianul Cristian Manafu, consultant pe media şi în comunicarea pe Internet. "Astăzi vorbim de instrumente de web 2.0, de citizen journalism, de bloguri şi mult mai mulţi oameni online.

Tot mai mulţi români sunt şi îşi petrec timpul online", explică el. Toamna trecută, Internet World Stats avea înregistraţi 7 milioane de internauţi români, dintre care 5.500.000 au drept de vot, ceea ce înseamnă puţin peste 30% dintre cei 18.300.000 de votanţi contorizaţi de Biroul Electoral Central.

Pentru a valorifica aceste cifre, în ultimii doi ani, politicienii români au împânzit online-ul cu site-uri personale, bloguri, virale, spamuri politice sau campanii de direct mailing. Dragoş Dehelean, director al agenţiei de comunicare şi relaţii publice online Selenis, ne spune că a observat la mai toţi candidaţii, din 2004 încoace, un "site cel puţin minimal de prezentare". Unii chiar şi-au deschis conturi pe site-uri de socializare de genul hi5 sau Facebook şi au postat fotografii, cum a fost cazul lui Radu Mazăre sau al Elenei Udrea.

Alegerile locale de la începutul verii au fost prilejul perfect pentru un atac percutant pe frontul online. Cozmin Guşă, de exemplu, şi-a făcut reclamă într-un mod original, pe Yahoo!Messenger, invitând userii să vizioneze documentarul său despre Bucureşti sau s-a folosit de numele partidelor adversare: odată trecut mouse-ul peste ele în diverse afişări online, apărea însemnul electoral al candidatului PIN: "Votaţi Cozmin Guşă primar general la 1 iunie". Acum, spune Dehelean, unui politician îi este mult mai uşor să apară în presă din faţa computerului decât înainte, când trebuia să aibă binecuvântarea partidului sau să organizeze conferinţe de presă: "La ora actuală e suficient să posteze pe blog, iar jurnaliştii interesaţi de ştiri fierbinţi preiau sau nu direct de acolo". "Partea proastă e că un blog vine la pachet cu promisiunea candidatului că va continua să ţină legătura cu electoratul şi să fie transparent. Din păcate, multe astfel de promisiuni au fost încălcate imediat după epuizarea momentului electoral", continuă directorul Selenis.

În plus, explică Dehelean, publicul devorator de Internet, pe care îl include într-un electorat al "bunului-simţ", informat şi fără pasiuni politice extreme, a cizelat discursul online al politicienilor, taxând mesajele electorale ce par neserioase ori politicianiste sau disputele politice. "Aceşti oameni, care au o voce pe Internet, fac o presiune pentru discuţii despre proiecte, care să fie cu adevărat în interesul lor". Tocmai de aceea, continuă el, din 2004 încoace, politicienii au trecut de la "violenţă extremă spre atitudini din ce în ce mai ponderate, mai raţionale". Un exemplu concludent, spune Dehelean, sunt campaniile pentru Parlamentul European şi cele locale din vară, caracterizate de mulţi analişti ca fiind "şterse şi plictisitoare".

(...)

Articol integral in Cotidianul