Politica 2.0 îi împinge pe utilizatori înapoi în realitate

1/10/2008

Articol aparut in Cotidianul, editia din 1 octombrie 2008

Comunicarea politică online într-o Românie majoritar rurală pentru care Internetul rămâne de multe ori o iluzie faţă cu politica în era digitală care vrea, mai nou, "să-i facă pe utilizatori să-şi mişte fundul de pe scaun".

Colocviul Politica 2.0, organizat, marţi, de realitatea.net şi inpolitics.ro, a adus faţă în faţă consilieri şi manageri de campanie pentru candidaţi americani, unguri, olandezi, germani şi austrieci (plus un politician-strateg englez) şi consilieri politici, jurnalişti şi politicieni-bloggeri români. Subiectul de discuţie: folosirea Internetului în campaniile electorale. Mai mult, folosirea platformei web 2.0 ca instrument, dar şi ca strategie politică integrată. Pentru a câştiga alegerile.

"Realitatea" autohtonă a sunat cam aşa: România e o ţară influenţată preponderent de televiziune. Se vorbeşte încă în termeni de BC (înainte de computere) şi AC (era digitală). Cei care utilizează Internetul ajung la 5 milioane, majoritatea până în 30-40 de ani, din mediul urban şi, cel mai important, nu votează, nu sunt interesaţi de politică (nu de cea practicată la noi).

Una dintre cel mai bine realizate campanii electorale pe net (cea a lui Cozmin Guşă pentru primărie) nu a avut relevanţă în realitatea social-politică (a câştigat Oprescu neînregistrat în trafic.ro).Campanie virtuală în România înseamnă, mai degrabă, web 1.0 decât politică 2.0 (utilizarea reţelelor sociale de tip Hi5, Face Book e incipientă, singura interactivitate încurajată e aceea a bloggingului ori a filmuleţelor pe YouTube).

Invitaţii români la colocviu au fost: Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicaţiilor şi consultant politic pentru UDMR, Adriana Săftoiu, fost consilier al preşedintelui Băsescu, candidat la alegerile parlamentare din acest an, Gheorghe Teodorescu, preşedinte INSOMAR, Dumitru Borţun, sociologul Vladimir Pasti, publicitarul Bogdan Naumovici, invitat în calitate de consilier politic responsabil de campania lui Cozmin Guşă, Lucian Despoiu, consilier politic&marketing, alături de politicienii: Ludovic Orban, ministrul Transporturilor, Mircea Geoană, preşedintele PSD, Cozmin Guşă, preşedintele PIN, plus politicienii-bloggeri Corina Creţu, europarlamentar PSD, Alina Gorghiu, candidat PNL pentru Camera Deputaţilor, Elena Udrea, secretar executiv PDL şi, nu în ultimul rând, jurnalişti mai mult sau mai puţin bloggeri (Adrian Ursu, Robert Turcescu, dar şi Costi Rogozanu, Pavel Lucescu, Cristi Pătrăşconiu, Ioan T. Morar, Corina Drăgotescu şi Iulian Comănescu).

Dintre lucrurile menţionate de aceştia amintim câteva argumente pro şi, cel mai adesea, contra oportunităţii campaniilor online: procentul de 5-7% (cât reprezintă electoratul internaut) nu e neglijabil, dar poate fi, intenţionat, neglijat (dacă nu face parte din electoratul-ţintă al unui partid), larga majoritate a electoratului activ are peste 50 de ani sau e din zona rurală şi prezintă alte necesităţi decât un mesaj politic bine structurat, are, mai precis, nevoie de remuneraţii adecvate, asfaltare, apă curentă ş.a. şi răspunde exclusiv la practici de tipul pomană electorală sau campania de tip sacoşă (amintită de Adriana Săftoiu, candidat aspirant de Urlaţi).

Acestor date obiective, li s-ar putea adăuga, printre altele, maniera neprofesionistă în care înţeleg campania online unii dintre candidaţi, politicienele invitate, explicând de ce şi-au făcut blog, au povestit, de exemplu, că au preferat blogul site-ului pentru că e mai dinamic, pentru că n-au dorit doar o prezentare cu CV ş.a.m.d.

De partea cealaltă, invitaţii străini au vorbit despre oportunitatea unei campanii online ca parte integrată a unei campanii offline, despre cum 2.0 înseamnă întoarcerea la acţiune în lumea reală, despre dificultăţile (până la imposibilitatea) de a controla (şi folosi strategic) imensa masă de conţinut furnizată de utilizatori, despre tehnici de management al acestui conţinut şi despre direcţionarea utilizatorilor către o finalitate reală (de tipul sarcinilor date internauţilor votanţi să-şi exprime opiniile, să interacţioneze unii cu alţii prin reţelele sociale virtuale, să doneze bani, să mergă în vecini să transmită mesajul social-politic, să propună elemente de campanie, să se indentifice cu candidatul şi campania).

Articolul integral in Cotidianul